Chinchilla
|
|
Aceasta pagina cuprinde informatii detaliate despre Chinchilla. Aflati cum trebuie hranita si ingrijita, cum face baie, cum se joaca, daca se poate imbolnavi si care sunt remediile. | |
|
Hranirea Inmultirea Boli Psihologie Chinchilla este un animal ierbivor care are un aparat digestiv mare. Ea are douazeci de dinti care cresc tot timpul vietii. In conditii normale de sanatate cresterea si uzura dintilor este aproape egala. Incisivii de culoare galbuie trebuie deosebiti de cei de culoare alba care au o lipsa mare de calciu si pot fi intalniti la femele in perioada lactatiei sau in cazul unei hraniri gresite. In ideea tocirii incisivilor chinchillelor li se administreaza lemn de diferite esente cel mai bun fiind lemnul de salcam cu coaja. In cazul in care nu au materiale de ros, dintii chinchillelor capata modificari si se rup, ceea ce va afecta hranirea acestora si va avea o influenta directa asupra cresterii, dezvoltarii si calitatii blanii. Hrana principala a chinchillelor este formata din fan si concentrate. Fanul asigura celuloza si mentine echilibrul intestinal. El trebuie sa aiba anumite proprietati : - sa fie recoltat in zile fara precipitatii - uscat la umbra pentru a-si pastra culoarea verde - miros placut - fara plante toxice Foarte important este ca fanul sa fie tinut in locuri special amenajate acoperite cu o aerisire buna, sa fie intors din cand in cand, pentru a nu prinde miros sau a mucegai. De asemenea locul in care se pastreaza trebuie sa fie ferit de praf. Terenurile de pe care se recolteaza trebuie sa fie ingrasate numai natural fara insecticide sau ingrasaminte chimice. Se foloseste fanul de lucerna sau trifoi. Fanul serveste ca o completare a ratiei de mancare si are rol de umplutura. El nu trebuie sa aiba o culoare negricioasa deoarece aceasta denota un inceput de fermentare care poate produce boli digestive la chinchille. Un fan aparte il constituie fanul de graminee care isi pastreaza mai mult timp calitatile pozitive si care fermenteaza sau mucegaieste foarte greu. In alimentatie trebuie sa tinem seama ca chinchillele mananca cu placere vreji de fasole sau de mazare. In fiecare dimineata ingrijitorul trebuie sa introduca in jgheabul de pe peretele din fata a custii o mana de fan. Chinchilla are obiceiul de a risipi fanul, de a-l da pe jos si astfel foarte mult din fan se pierde. A doua zi daca mai gasim fan in jgheab nu-l vom inlocui Il vom lasa tot pe cel vechi pentru a face economie. Fanul cazut pe jos se arunca. El nu va mai fi folosit la hrana animalelor. Concentratele sunt consumate de chinchilla sub forma de boabe. Acestea sunt ovazul, orzul, porumbul, graul. Cantitatea de concentrat variaza de la 15 grame la 30 de grame in functie de stadiul in care se afla, astfel femela gestanta si puii mananca mai mult. Foarte importanta este distributia zilnica a acestei cantitati pentru fiecare chinchilla, chiar daca necesita un volum mai mare de munca prin administrarea zilnica se poate urmari si supraveghea starea de sanatate a animalului. Daca nu dorim sa facem acest lucru zilnic atunci putem pune cantitati mai mari pentru aproximativ 10 zile situatie in care controlul si supravegherea animalului este diminuata. In ultimul timp in locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreturile granulate se prepara dupa anumite retete. Acestea se distribuie chinchillelor la discretie astfel incat ele sa manance cat au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 - 3 mm, 5 - 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca si in cazul celorlalte (fan si concentrate) cel mai mult man?nca femelele in perioada de alaptare cat si puii in perioada de crestere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece exista avantaje si dezavantaje. La diametre mici exista o risipa foarte mare deoarece este chinchilla este jucausa, se misca mult si multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede si riscam sa producem boli digestive chinchillellor. Sacii cu furaje trebuie depozitati in locuri bine aerisite si uscate, pentru a evita mucegairea. Vitamine si minerale Ca si alte organisme vii, pentru o dezvoltare corecta, chinchilla are nevoie de o alimentatie completa, bogata in principii nutritive, precum si in vitamine si substante minerale. Astfel existenta grasimilor in hrana trebuie sa fie de 2 - 3%, deoarece acestea au o influenta benefica asupra blanii. Lipsa lipidelor duce la aparitia unor pete galbene pe corp. Din alimentatia chinchillelor nu trebuie sa lipseasca hrana bogata in continut celulozic, acesta avand efect benefic atat asupra sistemului digestiv cat si asupra cantitatii de energie pe care o dezvolta. S-a constatat ca pentru chinchille, cantitatea de celuloza necesara difera in functie de starea de maturitate a animalului. Daca puii au nevoie de o cantitate de pana la 5% din hrana, aceasta creste de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetica atat la oameni cat si la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinte negative asupra metabolismului putand da nastere la diverse boli. De aceea este foarte important ca in hrana chinchillelor sa se gaseasca un aport proteic important. Literatura de specialitate nu prezinta date specifice chinchillelor, insa este clar ca lipsa proteinelor are acelasi efect ca la toate animalele crescute pentru blana. Ele trebuie sa fie prezente in ratiile de mancare in proportie de 15 - 16% pentru adulti si in cantitate mai mare pentru pui si femele ce alapteaza. Datorita conditiilor de crestere in captivitate si folosirii aceluiasi tip de mancare, chinchillele din ferme spre deosebire de cele din habitat natural, trebuie sa aiba in alimentatie un aport mai mare de vitamine ce au rol hotarator in dezvoltarea ulterioara, precum si in valoarea blanurilor comercializate. Va prezentam mai jos vitaminele esentiale din hrana animalului si influenta lor asupra valorificarii. Vitamina A are un rol deosebit in cresterea oaselor si mentine imunitatea corpului avand un rol direct in profilaxia diferitelor boli. Complexul de vitamine B, format in special din vitamina B1 si hipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos si pentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luata pe cale naturala din boabele de cereale, fanuri si leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului. In mod obisnuit organismul animal Isi asigura mineralele din hrana si apa in conditiile in care aceasta este echilibrata si contine toate elementele necesare. In anumite cazuri se simte necesitatea suplimentarii lor mai ales pentru calciu si fosfor. Calciul dezvolta oasele, indeosebi dintii care sunt absolut necesari rozatoarelor pentru masticarea hranei. Carenta de calciu poate fi pusa pe seama unei alimentatii gresite, sarace si a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc la femelele aflate in perioada de lactatie. Sursele de calciu sunt: frunzele, legumele. Adaparea Alaturi de o alimentatie corecta si bogata Chinchilla trebuie sa consume apa. Lipsa acesteia sau un consum insuficient face ca animalul sa se deshidrateze si sa moara. Necesarul de apa pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorandu-se faptului ca chinchilla consuma hrana uscata sau nutreturi concentrate. Pentru adaparea chinchillei se foloseste apa care indeplineste conditiile apei potabile. Astfel aceasta trebuie sa fie fara culoare, fara gust, miros, lipsita de microorganisme sau germeni patogeni si sa aiba temperatura de 15 grade Celsius. Se poate folosi pentru adapat apa de robinet lipsita de clor sau saruri de fier, sau apa din puturi sau fantani. Aceasta din urma trebuie analizata din timp in timp pentru ca nu cumva in ea sa patrunda corpuri straine sau eventual germeni patogeni care ar putea pune in pericol sanatatea si viata chinchillei. Aceasta se adapa prin folosirea sticlelor tip biberon corect spalate si dezinfectate asezate cu gatul in jos in cusca si ancorate de peretii custii sau prin folosirea de jgheaburi de adapare asemanatoare celor pentru hrana. IMPORTANT! Nu recomandam cel de-al doilea mod de adapare, deoarece accidental aceasta apa se poate infecta. Un sistem modern de adapare al chinchillelor consta in folosirea unui rezervor legat la o sursa de alimentare. Acest sistem implica animalul in deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apa. Important: Se stie ca la o scadere a continutului de apa din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de ingrijitor pentru ca el sa invete sa se adape singur. Se limiteaza implicarea efectiva a ingrijitorului in proces dar rolul lui de supraveghere creste foarte mult. Ingrijitorul trebuie sa dea dovada de interes si constiinciozitate. Daca Chinchilla refuza sa deschida sistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic inainte ca firul de par sa se usuce si sa capete un aspect nedorit.
Hranirea Inmultirea Boli Psihologie Inmultirea chinchillelor este un factor deosebit de important pentru obtinerea de exemplare viguroase cu blana de o inalta calitate. Chinchilla femela poseda un aparat de reproductie, format din: organele esentiale, caile genitale, vulva. Chinchilla poseda trei perechi de mamele, plasate in zona abdominala si pectorala. Chinchilla mascul are aparatul de reproductie, format din: testicule, cai genitale, organ copulator, glande anexe. Chinchillele sunt gata de reproducere, cand ajung la 7 - 9 luni, ele manifestand calduri (rut) tot timpul anului, dar cea mai propice perioada este intre lunile decembrie si februarie. Femela in calduri sta in pozitie de imperechere, devine agitata, expulzeaza un dop de secretii care in contact cu aerul se intareste. Pentru femele prima monta are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece chinchilla este un animal cu durata de viata mare, ea poate da nastere puilor pana la varsta de 15 ani. Atentie: Nu se imperecheaza femele sub varsta de 8 luni, cu masculi prea tineri, deoarece dau nastere puilor cu putine sanse de supravietuire. Chinchillele in general au un ciclu sexual de 27 - 28 de zile, dar specialistii au constatat ca sunt si exemplare care au ciclul sexual neregulat. Chinchilla este un animal nocturn si de aceea ea se ?mperecheaza seara sau noaptea. In cazuri foarte rare chinchilla se poate imperechea si ziua. Imperecherea este precedata de un preludiu, in care masculul se agita, fugareste femela si o hartuieste. Actul sexual in sine dureaza pana la un minut iar acesta se poate repeta in timpul noptii. La sfarsitul actului sexual se formeaza dopul de monta. Dupa aceasta femela se culca dar nu inainte de a-si face toaleta. Daca dupa perioada de o luna, vaginul chinchillei ramane inchis, se poate spune ca aceasta este gestanta. Monta chinchillelor se poate realiza in mai multe feluri si anume: monta in perechi; monta consecutiv depistarii caldurilor; monta prin rotatie, monta in colonie. In primul caz, partenerii pentru monta se introduc intr-o cusca, pentru a se obisnui si a convietui impreuna. La aceasta metoda trebuie sa folosim un numar egal de exemplare femela - masculi. De regula se folosesc pentru aceasta femele linistite, adica mai batrane cu masculi tineri, dar femele nu trebuie sa fie mai mari de 7 - 8 ani, deoarece peste aceasta varsta fecunditatea scade. In cazul perechilor formate din masculi mai in varsta si femele tinere, acestea pot deveni agresive. Pentru a preveni aceste incidente, ce ar afecta calitatea blanii, se amplaseaza in cusca o ladita mai mica de refugiu in care femelele se pot linisti si chiar adormi, iar monta se poate realiza in liniste. Literatura de specialitate semnaleaza cazuri in care masculii tineri pot omora femelele daca acestea se opun dorintei lor de a le monta. Ei sunt imediat sacrificati, deoarece transmiterea genetica a caracteristicilor lui, nu ar fi benefica pentru crescatorul de chinchille. Masculii se pot folosi pentru reproductie pana la varsta de 20 de ani, dar tinerea unui astfel de exemplar pana la o asemenea varsta, nu are efecte pozitive din punct de vedere economic, cu toate ca acesti masculi au foarte bine dezvoltate instinctele paterne si manifesta si o grija speciala pentru pui. Metoda de monta in perechi foloseste un numar mare de masculi si nu intotdeauna se aleg cei mai buni. Ea este la ora actuala o metoda depasita, deoarece daca animalele pentru monta nu sunt valoroase, nu se obtin pui cu rezultate bune. De asemenea, crescatorul trebuie sa posede un numar mare de masculi, ceea ce face ca metoda sa fie ineficienta si scumpa. Metoda de monta consecutiva depistarii caldurilor este o metoda superioara, care creste fecunditatea. In realizarea acesteia intervine crescatorul care trebuie sa urmareasca de cate ori femela este in calduri. Cand observa aceasta el introduce masculul in cusca femelei pentru monta. Masculul este plasat intr-un culoar dispus in fata custilor femelelor. Acesta sta cateva zile in cusca femelei in calduri, dupa care este scos si introdus in cusca altei femele. In cazul montei in colonie, trebuie folosita o cusca cu pana la 10 compartimente unite intre ele printr-un culoar. In fiecare compartiment se plaseaza cate o femela, iar masculul le poate monta pe rand o data cu intrarea acestora in calduri. Dupa ce femela a ramas gestanta, crescatorul o ?nlocuieste cu alta femela, gata de monta. Metoda are o eficienta foarte ridicata, din punct de vedere economic, deoarece se foloseste un singur mascul la un numar mare de femele, iar interventia omului in selectionarea femelelor in calduri, este inlaturata deoarece masculul alege din cele 10 femele pe cea care trebuie montata. Masculul este introdus in cusca cu cateva zile inaintea femelelor, pentru a se obisnui cu mediul. De asemenea se foloseste un mascul bine selectionat, cu caracteristici bine puse in evidenta, pentru ca puii ce se nasc sa posede caracteristici bune, iar blana lor sa fie valoroasa. Masculul trebuie sa fie de aceeasi varsta cu femela, dar sa nu fie inrudita cu aceasta, dar trebuie sa posede calitati net superioare acesteia. In cele mai multe crescatorii de chinchille aceasta metoda este folosita deoarece implica spatiu mic si costuri mici. Se pot obtine exemplare de o inalta calitate. In literatura de specialitate este prezentata insamantarea artificiala ca metoda de reproducere a chinchillelor. Aceasta consta In: recoltarea spermei de la masculi, (manual sau electric), insamantarea. Metoda are destule dezavantaje, deoarece sperma recoltata poate fi impurificata cu urina, iar exemplarele, atat femele cat si masculi pot avea tulburari de comportament. Masculii folositi sunt mai intai testati prin metodele clasice pentru a fi siguri ca ei sunt buni de monta si nu sterili. Femelelor li se produc calduri artificial dar nu este obligatoriu dupa insamantare sa ramana gestante. Masculii carora li se recolteaza sperma prin procedeul electric, care elimina impurificarea spermei cu urina, sunt asezati cu penisul intr-un dispozitiv, iar in anus li se introduce un stimul sub forma unui electrod legat la un curent de intensitate redusa. Rezultatul operatiei, se dilueaza si se introduce in frigider pentru conservare pana la 12 zile. Cand femela este gata de insamantare sperma este adusa la temperatura corpului mamiferului. Femela de chinchilla este insamantata a doua zi dupa fatare. Blana chinchillelor obtinute prin aceasta metoda este superioara din punct de vedere valoric, iar blana reproducatorilor nu este afectata, deoarece nu mai exista incaierari ca in timpul montei clasice. Gestatia si fatarea Chinchillele gestante se pun in evidenta prin cresterea in greutate in timp, modificarea abdomenului si a glandelor mamare. Femelele gestante de chinchilla consuma cantitati mari de hrana si de apa. Daca nu au fost supuse la batai, sau muscaturi din partea masculului in timpul montei, ele devin linistite si se odihnesc foarte mult. Daca din contra au avut parte de rele tratamente din partea masculului in timpul montei, chinchillele pot pierde puii. Dupa monta, cand femela a ramas gestanta si pana la formarea embrionului trec 4 zile, timp in care femela se odihneste. Femela bine hranita si ingrijita, ia in greutate cu cate 50 grame in fiecare luna. Ea se alimenteaza cu deosebire seara, de aceea masuratorile de greutate aplicate chinchillelor pentru a vedea cat au crescut in perioada de gestatie se aplica inainte de a li se da de mancare. Existenta puilor poate fi pusa in evidenta, pe langa cresterea in greutate si de operatia de palpare a abdomenului, aplicata animalului. Spre sfarsitul perioadei de gestatie nu se mai cantareste chinchilla nici nu se mai palpeaza. Starea de gestatie se manifesta si dupa marimea si forma glandelor mamare. Se stie ca chinchilla poseda trei perechi de glande, dar pe cele amplasate in zona membrelor posterioare puii nu le folosesc. La femelele gestante mamelele secreta lapte slab, la doua luni dupa fecundare. Gestatia dureaza aproximativ 111 zile, dupa care femela poate da nastere pana la 4 pui. Fatarea are loc de regula dimineata iar perioada de fatare poate dura cateva ore in cazul in care femela naste mai mult de un pui. In momentul fatarii, puii sunt acoperiti cu niste invelitori pe care femela le rupe cu dintii, la fel cum procedeaza si cu cordonul ombilical. In momentul fatarii pot aparea si situatii limita, si anume: femela isi mananca puii, odata cu placenta. Daca acest lucru se repeta la mai multe generatii de pui, femela se sacrifica; puii sunt prea mari. In aceasta situarie puii se extrag din corpul mamei dupa aparitia capului, dar ei sunt sacrificati, deoarece se salveaza numai mama; puii sunt morti, ceea ce duce si la decesul mamei; puii nu sunt asezati corect in corpul mamei. Se intervine prin repozitionarea puiului, prin asezarea femelei in pozitia sezand; femela este prea obosita, caz in care femela este injectata cu oxitocina, pentru reluarea contractiilor; puii sunt neanimati, caz in care trebuie animati si nu declarati morti. Aceasta se realizeaza prin masarea toracelui puiului, dupa ce a fost scos din cusca, pana cand bataile inimii si respiratia revin la normal; puii nu deschid ochii din cauza ca au pleoapele lipite. Se intervine asupra acestora prin spalare cu ceai de musetel si eventual se poate folosi si alifie oftalmica; Dupa fatare femelei i se inlocuieste asternutul, i se numara puii si li se verifica starea de sanatate. Apoi i se aduce femelei baia de nisip ce este lasata timp de jumatate de ora in cusca, pentru ca aceasta sa se usuce. Dupa o perioada de 4 ore de la fatare, femelei i se administreaza hrana, ce poate fi sub forma nutret verde sau fan. Pe podea i se administreaza suc de legume sau alta hrana lichida, deoarece femela se deshidrateaza in timpul fatarii. Important! In cazul nasterii puilor morti, li se stabilesc cauzele mortii, ce sunt trecute in registrul de observatii pentru a fi evitate pe viitor dupa care sunt indepartati. Femela de chinchilla ingrijeste puii, nelasandu-i prea mult timp singuri. Daca femela are mai multi pui si nu-i poate ingriji singura, i se ia un pui care este trecut unei mama - doica. Daca mama moare la nastere, puii sunt trecuti la o mama-doica, ce in prealabil a fost scoasa din cusca, pentru ca acestia sa se obisnuiasca cu noua locuinta, iar mama-doica sa nu-i respinga. Important! Se poate preintampina fenomenul de respingere prin stropirea atat a femelei - doica cat si puilor cu apa de colonie, astfel incat toti au acelasi miros. Hranirea si cresterea puilor
Puii de chinchilla sunt hraniti de catre mama cu lapte pana la varsta de o luna. La inceput acestia sug laptele de la mama. Dupa procesul de alaptare puii se odihnesc impreuna cu mama lor. Se observa femela daca-si hraneste puii. Daca acest lucru nu se intampla se cauta cauzele. Acestea pot fi: femela are sfarcurile infundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilina; femela are prea multi pui si nu-i poate hrani pe toti. Se ia un pui si se duce la o alta femela pentru alaptare. De regula se aleg femele ce au fatat cu o saptamana in urma; femela are sfarcurile inflamate, din cauza dintilor puilor. Se ung sfarcurile cu o unsoare sau chiar cu untura; femela este agresiva si isi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusa in timpul montei. I se iau puii ce sunt dusi la o femela - doica, iar exemplarul se sacrifica. Masculul poate fi introdus in cusca la o zi dupa fatare si sta impreuna cu femela si puii. Daca acesta este mai experimentat el are grija de toti. El o lasa pe femela prima sa consume hrana sau apa, ocroteste puii. Daca puii nu sunt hraniti corespunzator acestia sunt agitati, plang, cauta hrana sau chiar mor. Pentru reducerea la minim a acestui lucru, pe langa folosirea femelelor - doici, pentru hranirea puilor se foloseste metoda de hranire artificiala. Aceasta consta in hranirea puilor cu pipeta din trei in trei ore. Puiul de chinchilla este scos din cusca si pus intr-o cutie de dimensiuni mici, ce in prealabil este captusita cu molton. Aici el este invelit pana la gat Intr-un bandaj de panza lat de 4 - 5 cm si lung de 10 - 15 cm, cu membrele anterioare stranse in pozitie ghemuita. El este hranit cu pipeta cu un amestec de lapte si ceai aflat la temperatura corpului chinchillei, in pozitie verticala cu capul in sus pentru a nu se ineca. Important: este de preferat ca pipeta cu care se face hranirea sa fie confectionata din material plastic pentru ca puiul sa nu o poata rupe cu dintii. In cazul folosirii pipetelor confectionate din sticla, introducerea acesteia in gura puiului se face din partea laterala a gurii si nu direct, pentru ca dintii puiului ce sunt destul de puternici de la nastere sa nu o rupa, iar puiul sa nu se raneasca. Daca accidental acest lucru s-a produs se scoate cu grija restul de pipeta din gura puiului si cu grija sa nu-l speriem se cauta urmele de cioburi folosindu-ne de o penseta si o lumina puternica. Dupa ce acestea au fost indepartate cu grija si in totalitate se dezinfecteaza gura animalului cu ceai de musetel. Hranirea puiului se face picatura, cu picatura, observandu-se pozitia capului ce trebuie sa nu se incline, iar amestecul de lapte - ceai sa ajunga in fosele nazale si sa-i provoace stranutul. Dupa ce puiul s-a obisnuit cu modul de alimentare si sta linistit sau chiar asteapta cu placere momentul hranirii, nu mai este obligatorie imobilizarea lui, hranirea efectuindu-se cu puiul lasat liber. Puii de chinchilla ce sunt hraniti in mod artificial nu se intorc in custile in care au fost fatati, ci sunt depusi in cutii separate, cate una pentru fiecare pui. Lor li se asigura conditii microclimatice bune, o temperatura optima de 25 de grade Celsius, sunt lipsiti de curenti iar asternutul se schimba zilnic. La cateva zile li se diversifica hranirea, prin administrarea unui amestec de lapte slab amestecat cu fulgi de cereale, iar dupa o saptamana li se da sa manance fan si sa bea apa proaspata. Laptele se indoieste cu ceai de musetel in proportie de 1:1. hranirea are loc din 3 in 3 ore de dimineata pana seara. Dupa aproximativ doua saptamani de la nastere si mai ales daca puiul este viguros, el este dus intr-o cusca proprie unde hranirea si-o va face singur prin sistemul biberon. Biberonul va fi pus alaturi de apa, concentrate si fan, dupa ce in prealabil a fost fixat cu gura in jos de peretele custii, iar puiul isi alege felul de mancare dorit. Pentru a vedea dezvoltarea armonioasa a puilor ca si bebelusii acestia se cantaresc iar rezultatele observarii se trec in registrul de observatii. Aceasta operatie se efectueaza atat pentru puii hraniti artificial cat si pentru puii hraniti natural de femela - mama sau femela - doica. Important: Daca un pui nu ia in greutate, el trebuie hranit suplimentar, i se administreaza vitamine sau se consulta cu atentie se nu posede vreo boala. In cazul puilor hraniti natural care nu iau in greutate, acestia sunt scosi din cusca si sunt imediat trecuti la hranire artificiala. Toata perioada de la o saptamana pana la o luna, o luna jumatate cand puii sunt intarcati, puilor li se asigura o temperatura constanta ce nu trebuie sa depaseasca 18 grade Celsius. Inainte de a fi intarcati puii sunt separati de femela - mama sau cea doica, care este scoasa din cusca. Puii stau in cusca in care au fost fatati pana la varsta de 3 - 4 luni, dupa care ei sunt trecuti unii in cusca de masculi iar ceilalti in cusca de femele. Inainte de a fi separati puii, acestia se individualizeaza si se cantaresc, masuratorile fiind trecute in registrul de observatii, in care in mod normal fiecare exemplar trebuie sa poseda o fisa, in care sunt trecute toate observatiile si toate masuratorile exemplarului de la nastere pana la valorificare sau sacrificare, daca individul nu corespunde cerintelor.
Hranirea Inmultirea Boli Psihologie
Desi chinchilla este un animal ce s-a adaptat bine la
cresterea in captivitate sunt situatii in care aceasta se imbolnaveste. Problemele pot aparea
atat in organismul chinchillei cat si in exterior.
Pentru a pastra sanatatea chinchillei
Hranirea Inmultirea Boli Psihologie
Ca si omul si ca si majoritatea animalelor de companie,
chinchilla are nevoie, pe langa ingrijirea propriu-zisa, de
dragoste si tandrete. Chinchillele sunt foarte usor de
intretinut necesitind un minim de timp si investitie. Singura
conditie ceruta este rigurozitatea, pentru a avea un animal
sanatos care sa raspunda asteptarilor dvs. Se inteleg foarte
bine cu copiii, ajungand chiar sa ii urmeze prin casa la orice
miscare.
Cateva scurte concluzii |
||
